Start Turism
Imprimare Email

BAILE HERCULANE CA OBIECTIV TURISTIC

Turism in Baile Herculane

Statiunea Baile Herculane este situata la doar 168m altitudine, dar (prim lucru care izbeste) intr-un magnific decor montan, pe cursul mijlociu al Valiea Cernei care este indiscutabil una din cele mai serioase candidate la titlul de "cea mai frumoasa vale a Carpatilor"; Herculanele, plasate intr-o ingusta depresiune, sunt indeaproape incinse de Muntii Cernei (Culmea Mehadiei sau a Seseminului) pe dreapta vaii, de cei ai Mehedintilor pe stanga; in special acestia din urma ii creeaza un falnic meterez, abruptul de calcare mezozoice al muntilor Domogled, Suscu si Hurcu ridicandu-se dintr-o data cu 800-1000 m deasupra fundului vaii si nefiind taiat decat de foarte inguste despicaturi; tancurile calcaroase salbatice incununate de podoaba negrelor siluete "in umbrela" ale pinului banatean si padurea densa de fag cu luxuriant dezvoltatele parame ale iederei si curpenului, padure ce imbraca poalele muntilor calcarosi (acoperind in intregime spinarile mai domoale cu substrat de roca eruptiva sau metamorfica), te fac sa uiti cu desavarsire altitudinea mai mult decat modesta la care te afli. Climatul cu puternice nuante meridionale e un element esential in intelegerea fenomenului de concentrare in muntii din imediata apropiere a Herculanelor (si mai ales in Domogled) a celui mai mare numar de specii de palnte si animale meridionale din tot ansamblul muntilor Banatului (Herculanele se inscriu printre cele mai "calde" puncte ale Romaniei).



Un alt element natural ce concura la originalitatea Baile Herculane, constituind chiar ratiunea principala de a fi a statiunii, este termalismul. Conform unei iopteze cunoscute, apele de suprafata se infiltreaza la jonctiunea intre marea si profunda falie longitudinala a Cernei si o serie de falii (fracturi) transversale, ce caracterizeaza aceasta zona de o mare complexitate tectonica si litologica; patrunzand la foarte mari adancimi, aceste ape se incalzesc considerabil si tasnesc la suprafata – pe o linie de cca 5 km, adica intre punctul "Porumbu" (7 izvoare calde) in amont si "Izvorul de ochi" in aval – sub aspectul unor izvoare mai puternice sau mai slabe, cu apa putand atinge in unele cazuri si 55°C, dar de obicei inregistrand temperaturi cam intre 35-45°C, cu un inalt grad de mineralizare – rezultat al actiunii dizolvante a apelor fierbinti asupra rocilor pe care le strabat in drumul lor spre suprafata si mai ales asupra argilelor din asa numitele "strate de luta" – iar in unele cazuri chiar radioactive, fenomen legat de prezenta in zona a granitelor. Compozitia chimica a apelor termale variaza de la izvor la izvor. Un element important il constituie sulful, mirosul caracteristic al emanatiilor sulfuroase te insoteste peste tot; observatorului atent nu-i scapa coloritul albastru-intens sau alb-laptos al substratului pe care se scurge apa termala (fie acolo unde gurile de canalizare o arunca in Cerna, fie acolo unde mai sunt izvoare necaptate sau foraje), colorit datorat in primul caz algelor cianoficee, in al doilea sulfobacteriilor Beggiatoa.



Pe cartea de vizita a Baile Herculane se inscrie aspectul arhitectonic, caci rareori in muntii nostri mana omului a lucrat in asemenea armonie cu cadrul natural si utilizand atat de judicios spatiul distribuit cu zgarcenie. Din pacate, din epoca romana n-a mai ramas aici aproape nimic (cateva tabule votive sunt adapostite de micul muzeu de istorie; cateva alte piese, de muzeele din Lugoj sau Caransebes; tot ce a fost mai remarcabil se pastreaza in colectii vieneze, sau zace in fundul Dunarii, in dreptul Budapestei). Dar miezul statiunii – mai precis toata partea cuprinsa intre bisericuta catolica si cea ortodoxa, pe ambele maluri ale Cernei, incluzand si podurile peste aceasta – reprezinta un complex de arhitectura balneara demn de admirat care are statut de monument de arhitectura si da Baile Herculane un accentuat aer de "Kurort" central-european, unic la noi. Acest complex de cladiri este in mod esential opera secolului al XIX-lea si a inceputului sec. al XX-lea (din nefericire, ce s-a construit in sec. al XVIII-lea a fost nimicit in cursul razboiului turco-austriac din 1788-89). Atrag atentia in special trei grupuri arhitectonice: Baia Neptun (Horia), de pe malul drept (inceputul sec. al XIX-lea); intregul complex de cladiri ce inconjoara Piata Hercule tot pe dreapta Cernei (realizare din sec. al XIX-lea, ca si statuia de la 1847 a lui Heracles); in fine, ansamblul celor 3 mari cladiri ce inconjoara parcul central si care dateaza din primii ani ai sec. XX (in acest parc: atentie deosebita nu atat la prea mult-pomenitul exemplar de sequoia, cat la superbul exemplar de tisa). Ansamblul amintit e fericit intregit de cele 2 bisericute si de podurile Cernei. Se incadreaza bine pe langa aceste ansambluri arhitectonice, si unele realizari ale perioadei interbelice (Hotel Cerna), si ale timpurilor noastre (Hotel Hercules, complexul balnear din extremitatea de nord a statiunii, adica de pe teritoriul Baii Romane).

 

Vremea


Warning: Creating default object from empty value in /www/htdocs/w009aada/joomla-sbh/modules/mod_random_image/helper.php on line 85
cerna-tal.jpg